|
Este
cunoscut, cel puţin aşa sper, că strămoşii lipovenilor de astăzi,
trăitori în România şi în alte părţi ale lumii, au fost adepţii unei
mişcări social religioase ce era îndreptată împotriva modificărilor din
domeniul cultic aduse de Patriarhul Nikon al Rusiei.
Datorită dorinţei lor de a-şi păstra vie tradiţia şi cultura
strămoşească, lipovenii au fost consideraţi adversari ai Statului şi
Bisericii Ruse, fiind persecutaţi cu asprime, chiar prin ardere pe rug,
şi, ca urmare a abuzurilor exercitate de către autorităţile ruse, a
început exodul lor în lume.
Ceva mai târziu, pentru a-şi păstra credinţa şi tradiţia
strămoşească, lipovenii au fost nevoiţi să fugă din calea comuniştilor
Uniunii Sovietice, astfel că, începând cu 22 iulie 1940, scaunul
mitropolitan al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, înfiinţat pe 28
octombrie 1846, s-a mutat de la vechea reşedinţă de la Fântana Albă
(actualmente în Ucraina din cauza afectelor pactului
Ribbentrop-Molotov), în oraşul Brăila.
Poziţia autorităţilor moscovite faţă de Biserica noastră a fost
una intolerantă până nu demult, situaţia fiind reglementată cât de cât
începând cu anul 1971, când Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse a ridicat
anatema aruncată asupra staroverilor de către Soborul ţinut în secolul
al XVII-lea (1667).
Iată că după 304 ani, Patriarhul Moscovei ne consideră şi pe noi
creştini ortodocşi ! Se părea că totul va intra pe un făgaş normal !
Doar speranţe.
Odată cu prăbuşirea regimurilor comuniste din estul Europei, ţările
fostului U.R.S.S. şi-au declarat independenţa faţă de Moscova, fapt
care nu a fost şi nu este agreat de Kremlin.
Cum pot ei să lase din mână destinul atâtor popoare ? Cum pot
accepta ei să-şi diminueze sfera de influenţă într-un spaţiu pe care
l-au "eliberat" ? În opinia lor, toţi trebuie să fie sub ascultarea
instituţiilor ruse, fie laice sau cultice.
Faţă de acest aspect ţin să aduc la cunoştinţa conaţionalilor
(şi nu numai) unele evenimente,care, deşi aparent nu ne vizează, pot
duce la susţinerea unor idei care, în final, să determine pierderea sau
diluarea, la nivel naţional sau internaţional, a valorilor specifice
etniei noastre.
La ce mă refer ?
În perioada 12 -13.11.2005, Alexei al II-lea - Patriarhul
Moscovei şi al Întregii Rusii, a vizitat Chişinăul, unul intre
scopurile acestuia, după cum relatează presa, fiind susţinerea
Mitropoliei Moldovei în defavoarea Mitropoliei Basarabiei.
Pentru cei ce nu cunosc situaţia, menţioneză că, în Republica
Moldova funcţionează două Mitropolii, una aflată în subordonarea
Patriarhiei Moscovei (Mitropolia Moldovei), cealaltă, Mitropolia
Basarabiei, parte a Bisericii Ortodoxe Române, cu greu recunoscută şi
nu în totalitatea drepturilor sale de către puterea de la Chişinău. De
asemenea, este de menţionat faptul că, prin intermediul instituţiei
religioase pro-moscovite, în Basarabia sunt susţinute idei conform
cărora moldovenii sunt o etnie distinctă de cea română.
Ce importanţă au cele mai sus menţionate pentrui noi ruşii -lipoveni ?
În primul rând consider că atitudinea Mitropoliei Moscovei
urmăreşte pe de o parte menţinerea influenţei în teritorile sau zonele
ce s-au aflat sub fostul Imperiu Ţarist şi apoi sub puterea sovietică,
iar în al doilea rând factorii de decizie de la Moscova, pentru
atingerea scopurilor lor, nu se dau în lături în negarea apartenenţei
etnice a unei comunităţi istorice.
Conexând acest aspect cu cele cunoscute de noi, adică interesul
liderilor Mitropoliei Bisericii Ruse Pravoslavnice de Rit Vechi de la
Moscova (pendinte a Bisericii Ortodoxe Ruse şi condusă de Mitropolitul
Kornilii) de a subordona Mitropolia de la Brăila (inclusiv prin mutarea
sediului Mitropoliei şi contestarea faptului că Înalt Prea Sfiinţitul
Leontii, Arhiepiscop de Fântâna Albă este Mitropolitul tuturor
credincioşilor de rit vechi din lume) ne întrebăm dacă nu cumva pasul
următor este acela de a ne nega identitatea etnică, adică aceea de
lipveni.
Şi să recunoaştem că discuţiile pe această temă au fost şi încă
sunt de actualitate, unii dintre membrii C.R.L.R. susţinând necesitatea
schimbării denumirii etniei prin renunţarea la denumirea de lipoveni.
De ce ? Ei ştiu. Noi putem bănui.
Ba mai mult decât atât, într-un ziar din Cernăuţi, numit
„Ceas", au apărut articole despre etnia noastră. Toate bune şi frumoase
! Totuşi, articolul semnat de un anume Ivan Snigur, vrea să ne facă să
credem că stabilirea lipovenilor în Bucovina (considerat teritoriu
ucrainean !) şi înfiinţarea, în 1846, a Mitropoliei noastre, se
datorează toleranţei ruso-ucrainene. Probabil de aceea, am fost nevoiţi
să ne mutăm scaunul Mitropolitan la Brăila.
Poate părea neimportant, dar susţin ideea că, pe lângă
demersurile noastre pe lângă autorităţile locale şi centrale din
România de a nepăstra identitatea naţională, recunoscută de altfel de
autorităţile statului român, trebuie să fim atenţi şi faţă de intenţile
altora, care mizând pe originile noastre comune, încearcă să ne facă să
renunţăm la unele dintre valorile noastre identitare - independenţa
Mitropoliei de la Brăila.
Totodată, constat că în publicaţiile noastre se acordă, în mod
justificat desigur, atenţie deosebită problemelor ce vizează
învăţământul în limba maternă, mediatizarea etniei pe plan naţional şi
internaţional, dezvoltarea legăturilor cu diverse organizaţii şi
instituţii din Federaţia Rusă, organizarea de manifestări culturale şi
artistice, etc., neabordându-se însă problematica ce vizează interesul
(nu neapărat benefic) faţă de noi a unor instituţii din spaţiul C.S.I.
Ivanov Niculaie, membru al C.R.L.R. din Fălticeni
|
