Ciorba de peşte bolboroseşte la fel în patru limbi: română, ucraineană, rusă şi aromână

 11 Oct 2009 /preluare de pe cotidianul.ro

Cei mai dibaci bucătari din Delta s-au întrecut sâmbătă în borşuri de peşte, saramuri de scrumbii şi plăcinte de tot soiul la un festival de gastronomie dedicat mâncărurilor din zonă.

Adevăratul borş de peşte se mănâncă în doi timpi - întâi carnea, trecută prin mujdei de usturoi, şi apoi zeama cu zarzavatul - , icrele de caras se servesc în sferturi de gogoşari, iar plăcinta de ştevie e făcută de mireasă în lunea de dinaintea nunţii, după care vine soacra mare şi o însemnează în mijloc cu degetul, ceea ce arată că e bună de îmbucat. Cine n-a ştiut de aceste mici tertipuri le putea afla sâmbătă, la Festivalul "D-ale Gurii Dunării", organizat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta la Uzlina, o aşezare măruntă din judeţul Tulcea. Echipe de neveste, bărbaţi şi mătuşi măiestre la cazane, din Crişan, Sarighiol de Deal, Jurilovca, Mahmudia şi Sarichiol şi-au pus bucatele, peştele proaspăt, ardeii şi ţuicile în sacoşe şi au trecut cu barca braţul Sf. Gheorghe ca să aleagă, pe tăpşanul de la Uzlina, pe cei mai iscusiţi dintre ei. Miza a fost unul din premiile de 1000, 2000 şi 3000 de euro, însă condiţia era ca banii să nu intre în buzunarele bucătarilor, ci să fie folosiţi în comunitate, la vreo şcoală sau cămin cultural.

Sâmbătă, pe la prânz, s-au aşezat pirostriile şi s-a dat drumul la foc. Fiecare echipă a primit lemne, un ceaun, două tigăi şi urări de succes, însă a venit cu ingredientele şi ustensilele proprii şi i s-a dat mână liberă la felul în care şi-au atras mesenii. Aşa se face că, pe lângă borş, plachie sau clătite, lipovencele din Sarichioi îţi tăiau calea ba cu o ţuică într-o ulcică pictată ca la Leningrad, ba zâmbindu-ţi din ochii lor albaştri, iar aromâncele de la Sarighiolul de Deal îţi furau ochii cu rochiile de catifea grena din care aveau să unduiască mai târziu în ritmuri complicate.

Patru ucrainience din Crişan, trecute binişor de 50 de ani, au venit la concurs ca să aibă cu ce porni o biserică pentru minoritatea lor. Acum se duc la slujbă într-o magazie improvizată, un fost depozit de muniţie. Şi-au pus fustele negre, lungi, cu bordură înflorată şi cununile de flori artificiale pe cap şi s-au apucat de borşul de peşte cu aceeaşi hărnicie cu care se ţin să dea gata butelca de ţuică. Coroniţele le dau un aer de mirese trecute, au obraji zbârciţi, dar roşii şi le joacă veselia în ochi. "După ce prăjeşti carasul şi bibanul, întâi îi răceşti, apoi răceşti şi fiertura de oţet şi abia pe urmă arunci peştii în ea pentru marinată", dă din casă Victoria Ivanov. Arată cam de 50 de ani şi se laudă că a trecut de 73. A fost învăţătoare de limbă ucraineană, apoi n-a mai avut cui să predea şi s-a dus să lucreze la aprozar, unde a muncit 25 de ani. Are trei copii, cinci nepoţi şi doi strănepoţi, ultimul strănepot "s-a născut săptămâna trecută în America, la Niugersii". Îi pare rău că ea şi femeile de vârsta ei sunt ultimele care vor mai vorbi ucraineana în sat, dar, dacă ar învăţa şi cei tineri, "la ce să se lipească cu limba asta?". Mircea Dinescu, preşedintele juriului, trece pe la masa ucraineană, gustă din ştiuca umplută, se uită la plăcinta cu gutuie zisă şi "vertuta", critică icrele "că nu se vede bobul în ele", cere o ţuică şi întreabă dacă "e din aia de floare de salcâm". Victoria zice că nu e din aia, că "eu sunt prea bătrână ca să mă mai urc în salcâm".

De la lipovenii din Mahmudia aflăm că peştele din borş se mănâncă separat de zeamă şi cu usturoi. "Cel mai bun iese din mai multe feluri de peşte, din somn, ştiucă, plătică şi caras", ne spune Simona Carpov, în timp ce taie zarzavatul mărunt pentru ciorbă. Colegul ei de echipă, Călin Ivanov, o completează timid şi face puţină politică externă "noi, de fapt, am venit ca să cântăm. La noi, în Mahmudia, sunt bulgari, lipoveni, turci, ucraineni, dar niciodată n-au fost certuri. Poate aşa ar trebui să arate şi Uniunea Europeană...". Cei din Mahmudia se bat pentru un atelier de împletituri, au încropit unul într-un grajd, dar încă nu merge vânzarea, "uite, acum a luat domnul Dan Bitman o dimigeană şi un suport pentru sticle", ne zice Genica Nicolaie.

Trupa de lipoveni din Sarichioi ("pământ galben", în turceşte) a adus de acasă peşte preparat în multiple feluri - chifteluţe, marinat, prăjit -. Lipovencele mici taie gogoşarii în patru şi aşează în culcuşurile lor icre de ştiucă şi de crap şi, când îi văd pe Liviu Mihaiu, Mircea Dinescu şi pe ceilalţi că se apropie de ele să le evalueze creaţia, pornesc repede un cântec săltăreţ în cuvinte neînţelese. Este vorba, ne explică un lipovean, de un soţ care-şi înşeală nevasta cu prietena ei cea mai bună. Juriul rade iar câte o ţuică, Dinescu se bâţâie în ritmul muzicii şi înmoaie un cartof fiert în icre ("Aşa se mănâncă"), Mihaiu se interesează de piraşchi şi varieniciki (papanaşi umpluţi şi clătite), iar Silvian Ionescu, comisarul-şef al Gărzii de Mediu, priveşte din ce în ce mai galeş la o rusoaică - "Ce ochi frumoşi ai...".

Trupa de juri ajunge la cortul celor din Jurilovca, aici face senzaţie Costel, cu butelca lui de ţuică în care se scaldă o pară. Costel împărtăşeşte taina fructului din sticlă, zice că a montat cinci sticle anul ăsta în păr, i-au ieşit doar trei, după ce le-a bibilit o vară întreagă - "am ţinut sticlele cu gâtul în jos, le-am spălat înăuntru cu furtunaşul, dar am salvat doar trei. Am încercat şi cu un pepene, însă a crescut prea mult în sticlă şi s-a gâtuit, n-a mai avut loc să crească". Dacă vor câştiga, lipovenii din Jurilovca vor să facă un muzeu cu obiecte de-ale lor, că se cam pierd.

Aromânii din Sarighiolul de Deal s-au pregătit ca de nuntă. Au toată gama de plăcinte pe care le face mireasa cu câteva zile înainte de măritiş - "pită de curcubete" (plăcintă de dovleac), "pită de veardzî" (plăcintă de ştevie şi spanac) şi din cea cu ou şi cu lapte. Şeful grupului, Caimacan Popescu, de meserie inginer agronom şi biolog, cel care conduce şi ansamblul de dansuri "Dor", ne povesteşte că mireasa găteşte de rupe înaintea nunţii, iar soacra mare vine la sfârşit şi pune degetul în mijlocul fiecărei plăcinte, semn că e bună. Caimacan a venit cu un alai de fete gătite în rochii de catifea, le-a pus acum la joc şi şi-a însemnat teritoriul cu un steag de nuntă, un tricolor prins de o cruce. Ar fi trebuit să înfingă şi câte un măr în fiecare colţ al crucii, acum asta-i... Aromânii vor cumpăra costume populare pentru copiii din comună, dacă vor câştiga.

Juriul se plimbă de la o masă la alta, gustă ţuici, afumături, marinate, Dinescu scrijeleşte nişte cifre pe o hârtie care s-a pătat deja cu sos, însă toţi îl urmăresc cu sufletu-n gât, să-I vadă reacţia după fiecare îmbucătură, că doar el e cel care dă verdictul. Şi el zice - "Bun!", iar lipovenii, ucrainienii şi aromânii răsuflă uşuraţi că i-a plăcut "maestrului". Membrii juriului se retrag să delibereze, fetele, nevestele şi băieţii tineri se pornesc pe dans, femeile îşi înfoaie fustele, puştanii fac sărituri căzăceşti, restul lumii aplaudă şi manâncă din toate. Şi ciorbe şi plachie şi plăcinte, "dar vă rog, încercaţi şi de la noi".

Deodată se vede pălăria lui Dinescu ridicându-se, au terminat şi, deci, au decis, se-adună toţi dimprejurul lor şi Liviu Mihaiu anunţă premiile.

Locul 3, 1000 de euro şi premiul "Radu Anton Roman" l-au luat ucrainienii din Crişan, 2000 de euro şi premiul eJobs s-a dat aromânilor din Sarighiolul de Deal, iar marele premiu, Ursus, l-au cucerit lipovenii din Sarichioi.

Câştigătorii chiuie bucuroşi, îţi vor lua draperii la şcoala cea nouă şi vor pune şi câteva cărămizi la cabinetul de stomatologie, că acum merg 30 de kilometri până la Babadag pentru o extracţie, aromânii sunt mulţumiţi, iar ucrainiencele pleacă supărate.

"Lumea ne-a mâncat toată mâncarea şi ne-au dat numai premiul 3", zice una din ele. Femeile din Crişan bombăne şi îşi îndeasă cununiţele în sacoşe, lipovenii dansează în continuu şi fac poze, o rusoaică l-a luat pe Mircea Dinescu la joc şi-l învârte în aplauzele tuturor, iar aromâncele au ieşit, nu se ştie când, din rochiile lor catifelate, de nuntă, şi s-au îmbrăcat ca pe Magheru, în geci scumpe de piele. Lumea îşi strânge farfuriile, îi aşteaptă pe toţi cataramanele să-i treacă Dunărea, lipovencele îşi caută o ulcică din cele de la Leningrad, două acordeoane au ajuns faţă în faţă şi se încing într-un ultim duel, iar ruşii de la Jurilovca, deşi n-au câştigat decât experienţă, tot te mai îmbie. "Nu mai vreţi o ţuică?".