BISERICA CREŞTINǍ RUSǍ DE RIT VECHI   

 În România au existat bezpopovţi în localităţile: Borduşani ‑ judeţul Ialomiţa, Climăuţi ‑ judeţul Suceava şi municipiul Brăila. În anul 1947, primele două comunităţi au trecut la Cultul Creştin de Rit Vechi, iar a treia în anul 1967, dar din anul 1985 a părăsit din nou cultul legal

     Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi („Biserica lipovenească") cuprinde credincioşii ortodocşi ruşi veniţi în Ţările Române, începând cu prima jumătate a secolului al XVIII‑lea, ca urmare a persecuţiei şi teroarei dezlănţuite de Biserica Ortodoxă Rusă şi autorităţile ruseşti, pentru că nu au fost de acord cu reformele în ritualul cultului iniţiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII‑lea. În timpul perioadei de persecuţie, o parte dintre membrii mişcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns şi în America de Nord, Manciuria şi chiar în Australia. 
     Primele comunităţi de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) şi Manolea (1743), ambele în judeţul Suceava; s‑au constituit apoi comunităţile din Sarichioi, Jurilovca şi Slava Rusă, toate din judeţul Tulcea.
     Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 ia fiinţă Mitropolia de Rit Vechi de la Fântâna Albă (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, fost anterior mitropolit al Bosniei şi Herţegovinei.
     Alegerea lui Ambrozie ca mitropolit a marcat constituirea  comunităţilor creştine de rit vechi într‑o Biserică autonomă ce cuprinde toţi credincioşii de rit vechi din Europa, America şi Australia. Succesorii lui Ambrozie  (Kiril, Arcadie etc.) au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuţi conducători spirituali ai tuturor credincioşilor creştini de rit vechi din lume, statut şi recunoaştere ce şi le menţin şi astăzi.
     La 28 iunie 1940, datorită ocupării Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, mitropolia creştinilor de rit vechi se mută de la Fântâna Albă la Brăila, unde funcţionează şi în prezent, cu prerogative de conducere spirituală asupra tuturor coreligionarilor din lume.
     Credincioşii creştini de rit vechi se consideră păstrătorii „adevăratei credinţe ortodoxe" şi a vechilor rânduieli tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe, păstrează calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiază în limba slavonă.
     Cultul Creştin de Rit Vechi din România este organizat într‑o mitropolie cu sediul la Brăila, condusă de un mitropolit şi trei episcopi vicari. Cei aproape 38.000 de  credincioşi lipoveni au la dispoziţie 37 de parohii şi 57 lăcaşe de cult, deservite de 37 preoţi, 5 diaconi şi 20 cântăreţi bisericeşti. De asemenea, în cadrul cultului funcţionează trei mânăstiri şi un schit: „Vovidenia" (femei) şi „Uspenia" (bărbaţi) în comuna Slava Cercheză, judeţul Tulcea, o mânăstire de bărbaţi şi un schit pentru femei în satul Manolea, comuna Forăşti, judeţul Suceava. În proprietatea cultului se află şi 32 cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de învăţământ teologic, preoţii fiind aleşi dintre acei credincioşi apţi să oficieze serviciile religioase, cunoscători ai limbii slavone,  tipicului şi canoanelor bisericeşti.
În cadrul parohiilor preoţii organizează, în timpul vacanţelor şcolare, cursuri pentru învăţarea limbii slavone pentru copiii de vârstă şcolară. Periodic, cultul tipăreşte: „Abecedarul", „Ceaslovul", „Psaltirea", „Liturghierul" etc. şi anual calendarul bisericesc.

****
     La mijlocul secolului al XIX‑lea unii credincioşi creştini de rit vechi nu l‑au acceptat ca mitropolit pe Ambrozie, ci au primit preoţi de la Biserica nikoniană cu condiţia ca aceştia să slujească după ritualul şi cărţile de cult vechi. Aceşti credincioşi au fost numiţi „beglopopovţi" (cu preoţi „de ocazie"). Ulterior, beglopopovţii s‑au unit cu comunitatea „edinoverţi" („uniţi întru credinţă").
     Fenomenul a fost specific şi lipovenilor din România, beglopopovţii din ţara noastră constituindu‑se în cinci parohii distincte funcţionând  în localităţile: Tulcea, Sarichioi, Slava Rusă, Slava Cercheză şi Mahmudia, toate în judeţul Tulcea.
     Din martie 1990, cele cinci parohii s‑au unit în „Asociaţia creştinilor ortodocşi de rit străvechi lipovenesc", iar din octombrie 1991 au un episcop cu sediul în oraşul Tulcea. Asociaţia numără circa 6.500 credincioşi.
     O altă grupare din rândul credincioşilor de rit vechi a constituit‑o cea a bezpopovţilor („fără preot"), care a refuzat să primească preoţi de la Biserica nikoniană, dar şi de la creştinii de rit vechi. Ei au apărut după anul 1860.
     Rămaşi fără preot, aceşti credincioşi au fost lipsiţi şi de principalele taine bisericeşti ortodoxe: împărtăşania, miruirea, cununia etc. Alte taine ca botezul, spovedania etc. erau oficiate de conducătorii laici ai acestor comunităţi, numiţi „predicatori", ei fiind aleşi de obştea enoriaşilor. Tot ei oficiază şi serviciile religioase.